Simptomele ADHD-ului la diferite vârste

Attention Deficit Hyperactivity Disorder sau, pe scurt, ADHD este încadrată de specialiști atât la tulburările de dezvoltare neurologică, cât si le cele comportamentale. Conform DSM 5, principala caracteristică a persoanelor cu ADHD este un tipar consistent de neatenție și/sau hiperactivitate – impulsivitate, care interferează cu funcționarea și dezvoltarea individului.

Neatenția se manifestă prin ieșirea din sarcină, lipsa de consecvență, dificultăți de concentrare și lipsă de organizare.

Hiperactivitatea înseamnă un exces de activitate motorie în momente nepotrivite.

Impulsivitatea se referă la acțiuni precipitate care pot pune individul în pericol.

Toate aceste manifestări trebuie să fie prezente în mod constant o perioadă lungă de timp, pentru a se întruni criteriile de diagnostic. De obicei, tulburarea este diagnosticată după vârsta de 4 ani, și este mai prezentă la băieți decât a fete.

Iată mai jos câteva manifestări la diferite grupe de vârstă:

5-8 ani

  • Copilul are dificultăți în a se apuca de ce are de făcut, fie că e vorba să se îmbrace sau să-și strângă jucăriile.
  • Ignoră indicațiile primite sau amână cât de mult poate respectarea lor.
  • Are dificultăți mai mari decât cei de vârsta lui, de a sta cuminte în timpul meselor sau al activităților de grup.
  • Se ridică, se agită sau vorbește atunci când ar trebui să stea cuminte.
  • Are dificultăți în a ieși dintr-o sarcină pentru a se apuca de alta.
  • Are dificultăți în a-și aminti ceea ce i s-a cerut.
  • Se supără sau se enervează foarte ușor pentru lucruri minore.
  • Are nevoie de foarte multe încurajări pentru a duce la bun sfârșit activități de rutină.

9-13 ani

  • Are dificultăți în a se apuca de o sarcină, mai ales când aceasta presupune mai mulți pași.
  • Tinde să uite ceea ce i s-a spus sau ceea ce a citit, dacă nu prezintă un intees deosebit pentru el.
  • Nu poate „sta locului”.
  • Deseori se grăbește atunci când are de făcut o activitate, iar rezultatul este plin de greșeli provocate de neatenție.
  • Are dificultăți în a-și aștepta rândul într-o activitate sau într-o conversație.
  • Se îngrijorează că va uita ce vrea să spună dacă nu spune imediat.
  • Deseori spune sau face lucruri fără să se gândească la consecințe.
  • Are dificultăți în a-și duce sarcinile la bun sfârșit.

Adolescenți

  • Are probleme în a-și stabili prioritățile și în a se organiza.
  • Deseori are nevoie să reciteasă ceea ce tocmai a citit sau ca persoana cu care vorbește să repete ceea ce tocmai a spus pentru a putea reține informațiile.
  • Are dificultăți de concentrare.
  • La școală pare să lucreze sub potențialul său.
  • Nu-și poate aminti informațiile atunci când are nevoie de ele.
  • Este într-o continuă stare de agitație.
  • Nu duce lucrurile la bun sfârșit.

Desigur, la fel ca și în cazul altor tulburări diagnosticul este pus de câtre medicul neuropsihiatru. Tot el este cel care stabilește necesitatea tratamentului medicamentos sau a intervenției comportamentale.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *