4 feluri în care ne stresăm copiii

Trebuie să recunoaștem că nu toate sfaturile pe care le dăm copiilor noștri sunt bune, uneori, mai și greșim, doar suntem oameni. Cu siguranță nu te-ai gândit însă că tocmai sfaturile care urmează s-ar putea să nu fie cele mai bune. Ele nu fac decât să programeze copilul pentru a trăi cu un nivel ridicat de stres.

Gândește-te la viitor!

Adesea, gândurile noastre se îndreaptă involuntar fie către trecut, analizând și reanalizând evenimente și lucruri care nu mai pot fi schimbate, fie către viitor, făcând tot felul de proiecții. O permanentă concentrare asupra viitorului, poate crește nivelul de stres și genera o stare de anxietate.

Evident, copilul trebuie educat să își stabilească ținte și să le atingă, dar să facă acest lucru concentrându-se asupra acțiunilor din prezent. Asta îi va face mai fericiți și, implicit, îi va ajuta să învețe mai repede.

Stresul este inevitabil!

Așa este, dar simpla schimbare a perspectivei din care-l privim, poate avea efecte de durată asupra stării de sănătatea. Studiile au demonstrat că organismul reacționeză diferit, în funcție de perspectiva noastră. Dacă privim stresul ca pe ceva negativ, vasele de sânge se vor contracta în momentul în care ritmul cardiac începe să crească, pe când, dacă îl considerăm că fiind ceva pozitiv, chiar dacă ritmul cardiac crește, vasele de sânge se dilată, iar creierul și mușchii se oxigenează mai bine.

Găsește-ți ceva de făcut, nu sta degeaba!

Într-o lume care ne vrea mereu ocupați este normal să credem că aceasta este cea mai potrivită abordare. S-a dovedit însă că ideile cele mai bune ne vin atunci când suntem relaxați și aparent nu facem nimic. De aici și „revelațiile” pe care multe persoane le au atunci când merg la baie.

În loc să ne aglomerăm copiii cu activități, ar fi mai bine să le lăsăm timp să se și plictisească. Astfel au mai multe șanse să își descopere pasiunile și să devină creativi.

Concentrează-te asupra punctelor forte!

Tuturor ne place să fim recunoscuți pentru ceva. Unii dintre noi sunt buni la matematică, alți sunt un fel de minitehnicus etc. Astfel de caracterizări însă sunt de fapt niște etichete, care ne-au fost puse încă din copilărie și care este posibil să ne fi împiedicat să ne dezvoltăm și alte aptitudini.

Un copil căruia i se spune mereu că e bun la matematică, se va concentra asupra acestui aspect în detrimentul altora unde s-ar putea să fie la fel de talentat sau poate chiar mai înzestrat. În plus, va privi orice greșeală ca pe o catastrofă, ceea ce îl va stresa și mai tare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *