Importanța socializării la copiii cu TSA

Unul dintre principalele criterii de diagnostic ale TSA este reprezentat de „deficiențele persistente în comunicarea și interacțiunea socială”. Acolo, unde un copil neuro-tip achizitionează abilitățile „din mers” prin simpla interacțiune cu alți copii sau adulți, un copil cu TSA va avea nevoie să învețe în mod structurat toate aceste lucruri.

Terapia ABA și toate celelalte terapii în care se lucrează 1 la 1 îl ajută să achiziționeze lucruri importante pentru dezvoltarea lui viitoare, dar interacținea socială nu se poate achiziționa decât în cadrul unui grup.

Jocul cea mai bună metodă de învățare

Aparent, un cântecel de tipul „Ursul doarme” nu reprezintă altceva decât un prilej pentru învățarea unor versuri. În realitate, acest cântec-joc îl învață pe copil să-i imite pe ceilalți, atunci când se țin de mână și dansează în cerc, să-și aștepte rândul, atunci când copilul de pe scăunel/”ursul” alege pe cineva, să aleagă pe cineva atunci când îi vine rândul să fie „urs”.

Tot prin joc se pot achiziționa abilități de interacțiune atunci când intră într-un grup nou de copii sau când îl părăsește. Orice copil, neurotipic sau nu, va învăța mai bine prin joacă, deoarece jocul ridică o parte din presiunea pusă pe umerii lui în cazul unei atmosfere formale de învățare.

În cazul jocului simbolic: de-a constructorul, de-a prințesele, copilul cu TSA va învăța prin imitare și va avea astfel ocazia să poată participa la jocuri și alături de alți copii.

Desigur, o mare parte dintre copiii cu TSA socializează la școală sau la grădiniță, dar acolo timpul dedicat acestui lucru este extrem de redus, iar eventuala lipsă a unui facilitator/shadow care să-l ajute în interacțiunea cu ceilalți copii, nu va face decât să complice lucrurile.

Autostimulările nu se iau

Mulți părinți se tem că în cazul unui grup de socializare, copilul va prelua din autostimulările celorlalți participanți. Așa ceva este aproape imposibil! Autostimulările pot fi manifestările unor probleme de procesare senzorială. Acestea apar fie pentru că piticul percepe stimulii ca fiind prea mult și încearcă să-i blocheze, fie prea puțin și atunci simte nevoia să-i crească. Niciun copil cu probleme de procesare senzorială la nivelul „mirosului” nu va prelua „fluturatul mâinilor” specific unui copil cu tulburări de procesare la nivel tactil. Aceste comportamente sunt menite să-i ofere ceva pe zona lui de disconfort, iar însușirea unuia pe o altă zonă nu se va face. Așadar, chiar dacă la un moment dat vor fi imitate, ele nu vor fi preluate dacă nu satisfac o nevoie internă.

Grupuri de Socializare

Începând cu 15 aprilie, Asociația Uite cum cresc va oferi în Brașov grupuri de socializare și pentru copii din afara programelor noastre de terapie. Coordonarea acestori grupuri se va face de către Psiholog clinician Roxana Clinciu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *